stickere.net - Stickere Decorative si Tablouri Canvas

Copilărie pentru că aşa a fost soarta

Undeva, la intersecţia dintre joacă şi joc, ne-am pierdut fiecare copilăria şi am păşit cu greu pe strada maturităţii. În primii ani viaţa este o joacă, apoi devine joc. Când eşti mic faci ce vrei, când vrei şi cum vrei; nu ai limite. Odată cu trecerea anilor, vezi că există un timp anume pentru jocuri, mâncare, somn, dragoste, suferinţă, muncă. Afară, unele jocuri te pregătesc cu rafinament pentru maturitatea în care există reguli, constrângeri, limite. Este o conexiune prin care îţi construieşti frumos eu-ul interacţionând cu alţi copii, fiind atractiv sau pur şi simplu mimând ceea ce fac alţii mai mari din jurul tău. Jocurile înseamnă, de fapt, fair-play, răbdare, planificare, antrenament, gândire. Toate te antrenează în managementul emoţiilor, îţi dau să bei din cupa victoriilor, dar şi al înfrângerilor. Este o clasă pregătitoare pentru viaţă.

Castelul, Lapte gros, 1, 2, 3... la perete stai, An-tan-tichitan, Şotron, Leapşa, Macao, Fazan, Flori, fete şi băieţi, Hoţii şi vardiştii, etc. – cu aceste pagini începe cartea copilăriei mele trăite cu îngheţata Peleş, sifon şi gogoşi cu ciocolată care astăzi fie nu mai sunt, fie sunt complet schimbate.

Dacă ar fi să fiu întrebat cum ar arăta topul jocurilor copilăriei mele, pe unul dintre locurile fruntaşe clar aş pune Pititea. Cred că 90% dintre copiii de ieri, adulţii de azi, ar face la fel. Dar pe prima poziţie aş adăuga fără discuţie fotbalul cu nasturi – jocul băieţilor adevăraţi.
Destul de des, mai ceva ca o aniversare, ne strângeam în jurul unei planşete, obligatoriu de culoare verde, marcate ca un teren de fotbal, şi încingeam partide “grele” de fotbal cu nasturi celebri, precum Zidane, Ronaldo, Batistuta sau Maldini. Cu ajutorul acestora trebuia șutată o minge (o biluță din hârtie sau plastic) spre poarta adversă pentru a da gol.
Neînţelegeri, contraziceri, ţipete de bucurie sau supărare, faze controversate mult dezbătute, urmate de gustări ca la carte făcute de mamele noastre. Băieţii jucau, fetele se uitau, unele făcând chiar şi galerie. De cele mai multe ori, cei mai “prostuţi” erau puşi ca şi copii de mingi (adică adunau de pe lângă planşă nasturii-jucători, care zburau dincolo de ea).
De unde sunt eu? Sunt din copilăria mea. Sunt din copilăria mea ca dintr-o țară. – Antoine de Saint-Exupery
Între timp, mulţi dintre prietenii mei, fie au murit, fie au plecat din România. Îmi pare rău că nu mai am şi acum planşeta sau o parte din nasturi. Aş fi vrut să duc tradiţia mai departe, mai ales că pe strada mea mai sunt copii pasionaţi de fotbal. Acum, la ei, fotbalul cu nasturi a fost înlocuit cu plăcerea autentică de a butona telefoanele mobile sau tabletele ce conţin jocuri. Fifa este jocul rege. Nici abţibilduri cu fotbalişti pentru a completa albumele campionatelor mondiale nu mai colecţionează. Dacă pe vremuri noi vindeam fier vechi pentru a face rost de bani ca să ne cumpărăm pliculeţe cu fotbalişti de la compania Panini, ei se mulţumesc doar să pună o vedetă din lumea fotbalului pe Facebook aşteptând like-urile prietenilor. Suntem în anul în care se va juca un campionat mondial, iar pe strada mea este linişte mormântală, ca şi pe alte străzi din oraş şi de aici, mai departe, în ţară. Nu mai face nimeni schimburi de dubluri cu prietenii, nu se mai trăiesc emoţiile partidelor de fotbal cu televizorul scos în grădina vreunui bloc, pe scaun, în gaşcă, în jurul căruia să se mai scrie... o poveste. Printre multe alte lucruri “serioase” pe care le fac cei de acum, printre jocuri virtuale pe computer şi puţina carte pe care o mai învaţă, cred că ritualul acesta perpetuat în timp este pentru ei o punte de legătură construită inconştient între copilărie şi maturitate.

Copiii frumoşi ai timpurilor de demult
Încă mai avem nevoie cu toţii de „fotbalul nostru cu nasturi“ – de un anume joc care să ne amintească în mod special de prietenii de atunci şi mai ales de copiii care am fost. Acum, mari fiind, ne trăim viaţa constrânşi şi autoconstrânşi de tot felul de reguli, iar la final pierdem de fiecare acest joc de-a viaţa-experienţă sau viaţa-performanţă.
Oricine poate face dintr-o joacă un joc, dar nu invers. Aşa cum, dintr-un copil, viaţa face mereu un adult, dar niciodată invers.
Am plăcerea de a încheia, amintindu-vă că odată cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.

Despre proiect
Proiectul a vizat creșterea gradului de conștientizare în rândul liceenilor cu privire la legăturile care există între spațiile pe care le folosim zi de zi și procesele prin care ele se transformă. Scopul a fost ca aceștia să înțeleagă impactul spațiilor asupra calității vieții și să capete deschidere către o dezvoltare urbană „isteață” printr-o experiență educațională atractivă legată de aspecte ce trebuie cunoscute de orice cetățean: ce înseamnă a construi și a contribui la schimbarea mediului construit, ce servicii publice sunt necesare într-o localitate, rolul instituțiilor, condițiile de folosire în siguranță a spațiilor etc., ca sursă de dezvoltare personală, profesională și de civism.
Susţine Asociaţia De-a Arhitectura

Se construieşte prin educaţie. Construcţia creşte când:
  • Copiii şi adulţii înţeleg şi iubesc valorile mediul construit şi sunt activi în comunităţile lor
  • Profesioniştii mediului construit se implică prin educaţie în societate
  • În educaţie, joaca, experimentul şi creativitatea sunt luate în serios
  • Sponsorizarea Asociaţiei De-a arhitectura va ajuta la continuarea şi dezvoltarea proiectelor prezentate. Iată ce se va putea face:
  • Se va asigura acces la curs pentru mai mulţi copii din şcolile din întreaga ţară, asigurându-le materialele didactice (caietul elevului, materiale de bricolaj, materiale ajutătoare pentru expediţiile prin oraş).
  • Se va continua organizarea de întâlniri inspiraţionale ale copiilor cu arhitecţii.
  • Se va continua şi se va extinde formarea îndrumătorilor arhitecţi şi învăţători pentru proiectele educaţionale ale programului De-a arhitectura.
  • Se va mulţumi copiilor, învăţătorilor şi arhitecţilor care sunt, cu toţii, voluntari implicaţi cu curaj în derularea cursului: prin susţinerea evenimentelor prezentărilor finale şi prin premii acordate acestora.
  • Se va dezvolta această activitate pe termen lung şi se va îmbunătăţi vizibilitatea acţiunilor.

 20%, ADICĂ DOUĂZECI LA SUTĂ

CUM?
Modalitatea de redirecţionare e foarte simplă:
1. Compania ta calculează suma aferentă celor 20% din impozitul pe profit. Suma redirecţionată nu poate fi mai mare de 5 la mie din cifra de afaceri. Aceste cheltuieli sunt deductibile.
2. Apoi încheie un contract de sponsorizare cu Asociaţia De-a Arhitectura.
3. Plăţile trebuie făcute până la 31 decembrie, pentru ca suma să poată fi scăzută din impozitul pe profit aferent anului fiscal.

Acest tip de sponsorizare nu presupune cheltuieli suplimentare şi nu afectează profitul net al companiei. Avantajele sunt libertatea de a alege destinaţia unei sume care, în alte condiţii, ajunge la stat şi susţinerea unei cauze bune, fără niciun fel de cheltuieli.

FORMARE

Asistența oferită de noi şcolilor conține pregătirea prealabilă a celor ce vor susţine cursurile opţionale în anul şcolar următor, profesorii claselor selectate și arhitecții voluntari ce îi vor spijini, aduși împreună pentru a consolida colaborarea în pregătirea și susținerea orelor, pentru a aprofunda conţinutul programului educațional, pentru a exersa metodele interactive de învăţare şi pentru a beneficia de transferul de experienţe de la un an şcolar la altul.
În funcţie de programul educaţional ales, înainte de începerea fiecărui an şcolar:
  • se vor ghida viitorii „îndrumători De-a arhitectura” în studierea individuală a materialelor metodologice şi didactice pentru familiarizarea cu structura şi conţinutul cursului, definirea nevoii de sprijin din partea asociaţiei şi clarificarea unor aspecte organizatorice necesar a fi întreprinse de către instituţia şcolară pentru desfăşurarea cursului (iulie-august);
  • se vor facilita întâlniri locale pentru clarificări şi schimb de experienţe (început de septembrie, pentru îndrumătorii cursului „De-a arhitectura mini” şi „De-a arhitectura în şcoala mea”);
  • asociaţia conduce ateliere regionale de formare axate pe construirea echipei profesor-voluntar, planificarea optimă a activităţilor educative de tip non-formal, simulări de utilizare a metodelor şi tehnicilor de învăţare experenţială (sfârşit de august – început de septembrie, pentru îndrumătorii cursului „De-a arhitectura în oraşul meu”)

Activităţile de pregătire sunt conduse de către specialişti în domeniul mediul construit şi în domeniul educaţiei, facilitatori şi formatori cu experienţă, direct implicaţi în elaborarea sau implementarea programelor educative De-a arhitectura.


După parcurgerea activităţilor de pregătire, îndrumătorii primesc certificarea noastră pentru a putea susține cursurile și pentru a le servi la portofoliul profesional.

MEMBRI FONDATORI AI ASOCIAŢIEI DE-A ARHITECTURA:
  • Corina Croitoru – arhitect, membru OAR B
  • Miruna Grigorescu – arhitect, MA management urban, project manager AFI Europe, membru OAR B
  • Vera Marin – arhitect cu specializare în urbanism, lector universitar, preşedinte ATU, arhitect asociat SQUARE BAU, membru RUR, APUR, UAR şi OAR
  • Claudia Pamfil – arhitect cu specializare în urbanism, trainer, director Grupul pentru Dezvoltare Locală (GDL)
  • Mina Sava – arhitect asociat A STIL, membru OAR B, preşedinte Asociaţia De-a Arhitectura
  • Eliza Yokina – arhitect asociat SYAA, membru OAR B