Am strâns şi eu odată bani -

Mă pricep la bani destul de bine. Nu ca marii afacerişti, ce-i drept, oricum nu la asta mă refer, ci la cum să-i strâng. Şi, zău, chiar îi adun cum trebuie şi nu îi arunc pe prostii. Înainte mi se spunea şi George Copos.

La tot pasul sunt ispite. Banii vin greu şi pleacă repede, şi pentru ochii neantrenaţi toţi banii sunt frumoşi. Nu îmi amintesc să fi aruncat vreodată o sumă mare pe ceva. Poate pe o pereche de adidaşi, dar şi atunci am negociat la târg şi am scos-o mai ieftin. În rest, sunt chibzuit.

Astăzi m-am gândit să vă vorbesc despre un subiect de care unii nu prea îşi mai amintesc. Primii bani economisiţi, după ideea BCR şi Psihotrop. Haideţi să vă spun cum am strâns eu primii bani şi unde s-au dus apoi.

A fost odată...

În şcoala generală nu prea aveam bani. Mama nu m-a învăţat la ei de mic. Dacă era vorba de mâncare la şcoală, îmi punea pacheţel. Ei da, nu râdeţi, ştiu că şi voi aţi avut, dar nu mai recunoaşteţi. Banii, pentru mine, erau o raritate. Şi pe cuvânt că tare mult mă plictisisem de sendvişuri şi tânjeam după un pateu cu brânză din piaţa de alături şi după un pahar de suc de la dozator. Îmi dădea cam 10.000 lei (1 leu acum). Da, 10.000, dar aveau altă valoare. Când vedeam bancnota aceea verde în mână nu ştiam ce să fac mai întâi cu ea. Îmi era aşa să o cheltuiesc. O făceam până la urmă, dar doar pe jumătate, jumătate îi aruncam în puşculiţă. Băiat fiind, mai aveam şi alte dorinţe. O minge de fotbal, un tricou cu Ronaldo (Inter Milano) sau o pereche de tenişi cu crampoane.

Am strâns cu greu...

Nu a fost deloc uşor. Zilele parcă erau mai lungi când aşteptam să treacă şi să mai adun nişte monede de 500 lei. Nici ai mei nu aveau de unde să îmi dea mai mult. Eram doi copii în familie, fratele meu mai mare era la liceu, iar singurul venit din care trăiam era salariul tatei. Aşa că am deschis ochii mai larg prin cartier şi am văzut copii care nu numai că aveau tenişi cu crampoane, ci mâncau îngheţată Peleş şi beau Cola sau Fanta. Nu ştiam de unde câştigau banii, până într-o zi când am fost trimis de către ai mei să arunc gunoiul şi i-am zărit pe tovarăşii mei de joacă cum ard plasticul după mai multe suluri de sârmă. M-am oprit din drum şi priveam la flacăra roş-violetă şi atunci am realizat că metalele ce rămâneau în urma acestui proces erau cuprul şi aluminiul, care urmau să ia drumul maculaturii de fier vechi.

Aşa a început goana după aceste metale plus fier şi aşa am început să adun ban după ban.

Şi tot nu îi cheltuiam, ci îi strângeam, dar suma de această dată creştea.

În ce i-am investit...

Nu pot spune că a fost o investiţie, ci mai degrabă o necesitate. A trebuit să îmi cumpăr cărţile de care aveam nevoie la şcoală în anul ce urma să vină, caiete, pixul, creioane, etc.

Am rugat-o pe mama să se oprească în a-mi mai da acei 10.000 lei. Bineînţeles că s-a întrebat de unde are ăsta micu’ banii ăştia, dar şi-a dat seama că nu puteam să stau şi să aştept mereu bancnota cea verde fără să fac nimic.

Mi-am dorit mult să termin şcoala şi nu doar să trec prin ea ca peştele prin apă, ci să ies cu ceva în cap din ea. Până la urmă cine ar fi crezut că fierul se poate transforma în cărţi? Cred că nici Einstein nu s-a gândit la acest fenomen J)

Mă simt norocos că fac parte dintr-o familie bună, deşi eram tot timpul sfătuit să mai las grădinile în pace, să nu le mai iau sârmele şi să mai vin şi curat în casă, dar nu prea îmi ieşea acest lucru. Fumul din tricourile mele se simţea de când intram pe scara blocului. Pe mâini aveam funingine, iar pe încălţăminte bobiţe negre de plastic topit.

Copiii trebuie să cunoască banii extrem de bine

Cred că acea dorinţă de a pune bani deoparte când am fost mic se datora pesemne condiţiilor în care trăiam atunci. Neajunsurile îşi puseseră amprenta pe generaţia noastră şi cu toţii a trebuit să facem ceva ca să înaintăm spre acest viitor care acum este prezent.

Sincer, calculatorul de la care scriu acum nu credeam că va intra în casa mea, iar de internet nu mai zic. Astăzi doar deschid chat-ul de la facebook, de pildă, şi conversez cu un amic, înainte ne fluieram la geam pe burta goală ca să mai facem rost de nişte bani.

Am învăţat cum să îi drămuim, căci de cheltuit o puteam face mai repede decât îi produceam. Acest lucru se numeşte educaţie financiară. Dacă nu eşti cumpătat, pierzi tot într-o clipă. La asta se referă şi programul Şcoala de Bani pe Roţi organizat de BCR, care are menirea de a educa micuţii în domeniul economic.

Ce trebuie să ştii despre proiectul Şcoala de Bani pe Roţi

Acest proiect urmărește să educe financiar copiii cu vârste între 7 și 14 ani. Sunt organizate astfel ateliere interactive de educație financiară, într-un camion special adaptat, unde copiii au ocazia să treacă prin diferite etape de înțelegere și conștientizare a modului cum folosim banii în economie.

Cum se împarte aventura…

În mai multe etape. Etapa 1 este EXPLORAREA

Adică, copiii își pun hainele de Detectivi sau de Exploratori și intră în Configurator, un spațiu virtual unde încep să înțeleagă importanța planificării bugetului personal. Astfel, ei vor înțelege cum este cheltuit bugetul mediu în România, ce grupuri de cheltuieli sunt mai scumpe, care costă mai puțin și cum te ajută bugetul personal să preîntâmpini cheltuieli inutile.

Etapa 2 - JOACA

Odată ce au investigat categoriile de cheltuieli și bugetul personal, participanții ajung în etapa a doua, unde verifică, practic, dacă ce au descoperit este corect. Astfel, într-un joc plin de culori și dinamism, ajutați de carpete colorate, copiii învață și înțeleg termeni pe care îi vor întâlni în viețile lor financiare și vor realiza că deciziile financiare au, de obicei, un caracter îndelungat, motiv pentru care trebuie să fie foarte atenți.

Etapa 3 - SEIF-UL

Călătoria în lumea banilor continuă cu etapa a treia, când copiii vor descoperi ce este SEIF-ul. Aici nu vor găsi bani, ci vor discuta despre valoarea unui obiect și conștientizarea faptului că fiecare are o înțelegere diferită asupra valorii unui obiect, indiferent că e vorba de decizia emoțională, materială sau ascunsă a unui obiect. Decizia este foarte personală și uneori se bazează chiar pe instinct.

Etapa 4 - FORUMUL

După discuții și dezbateri despre buget, valoarea banilor și a obiectelor, copiii sunt pregătiți să intre în Forumul Opiniilor, ocazia perfectă pentru a înțelege că este esențial să evaluăm toate argumentele disponibile dacă dorim să luăm decizii corecte în viață.

Etapa 5 - GLOBALIZAREA

Înainte de a încheia călătoria virtuală în lumea banilor, copiii mai au o singură oprire: GLOBALIZAREA. Odată ajunși în ultima etapă, cea de-a cincea, este momentul ca participanții să înțeleagă că aproape toate procesele

Când se întâmplă acest lucru?

Pe tot parcursul anului caravana se află drum și vine în mai multe oraşe: Bucureşti (16-17 iunie), Timişoara (14 septembrie – 8 octombrie), Arad (9-22 octombrie), Oradea (23 octombrie – 6 noiembrie), Deva (7-21 noiembrie), Sebeş (23 noiembrie – 3 decembrie), Alba Iulia (4-13 decembrie), Sibiu (14-28 decembrie).

Un imn pentru FLiP

Ca orice idee frumoasă, trebuia să se facă şi un imn. BCR a venit cu ideea, Psihotrop cu versurile şi linia melodică. Aşa s-a născut imnul FLiP, cel care s-a auzit pentru prima dată la Cluj-Napoca, pe data de 7 iunie. Dacă vrei să vină şi în oraşul tău, completează acest formular.