50 de ani de
viaţă? A, da, 50 de ani de viaţă, în care am văzut atâtea şi am trecut prin
atâtea lucruri. Cred că aşa îmi voi spune atunci, în timp ce voi zâmbi. Dar
până atunci mai este, mai sunt cam 21 de ani, căci în curând mă pregătesc să
fac 29, şi cum spune o vorbă: viaţa nu se explică, viaţa se trăieşte! Aşa,
deci, vreau să prind totuşi ziua aceea în care lucrurile simple să mă bucure,
iar cele complicate să mă motiveze în continuare, cam ca acum.
Cum aş vedea acea
zi de naştere?
Acea zi de naştere
cred că este cel mai important prag pe care un om îl trece; cum spune românul,
se schimbă prefixul, of, dar ce prefix, de la 49 la 50. Acea zi de naştere aş
vedea-o poate cea mai simplă dintre toate. Este suficient să am oameni pe lângă
mine, căci ei o vor complica cu
muzică, mâncare, băutură şi multă voie bună. Va fi casa plină, cel puţin aşa vreau, dar să vedem care ne mai regăsim atunci la numărătoarea pe care o voi face.
Ce cadou aş vrea?
Fiecare om îşi
doreşte un cadou de ziua lui, deşi mulţi nu recunosc. Aş minţi dacă aş spune că
nu aş vrea nimic. Pe lângă sănătatea mult dorită de toată lumea şi pe lângă
tortul uriaş cu Artă Lirică (pasiunea mea) aş vrea un tablou în care să apară
numărul 50, iar undeva în umbra sa să fie numărul 13 (numărul meu norocos)
pictat de al nostru pictor celebru Adrian Ghenie. Pe cuvânt, chiar îmi doresc o
aşa raritate, dar nu este şi o cerinţă pentru cei care mă iubesc şi mă vor iubi şi atunci. Este posibil să mi-l fac singur acest cadou.
Altceva...
Am spus că
oamenii nu vor lipsi. Sper ca părinţii să reziste pe acest pământ, la fel şi
ultima pereche de bunici rămaşi în viaţă; unchiul şi mătuşa din partea mamei,
soţia şi copiii, fratele, cumnata, nepoţii şi scumpii mei socri. Nu voi uita să le mulţumesc pentru
tot, îi voi asigura de respectul meu la spech-ul pe care îl voi purta cu muzica
ambientală în surdină, că fiecare are un loc aparte în sufletul şi inima mea şi
le voi promite că voi fi acelaşi om grijuliu în continuare, că aceşti ani îmbrăcaţi în 50 nu
reprezintă un impediment în calea noastră. Atunci va sări dopul de la sticla
mare de şampanie, iar pe ei îi voi lăsa să deschidă ceva mai târziu vinul
rafinat din bufet.
Ce fel de vin?
Cel mai bun care
ar fi putut exista pe piaţă. Un vin care nu se bea oricând şi cu oricine, un
vin care atunci când este degustat buzele dansează de fericire, iar limba îşi
croieşte drum prin gură peste ele, savurând mireasma sa. Atunci, acel vin îmi
va şopti din pahar că acum, când am scris aceste rânduri, el avea împlinită
vârsta de 50 de ani şi îmi va transmite să îi mângâi eticheta ce miroase a
sărbătoare.
Galbena deOdobeşti de la Vincon România, cel din inima Vrancei, va continua frumuseţea zilei. El, care va fi un alt senior pe atunci, va face pereche bună cu toate
delicatesele de pe masă, dansând cu fiecare în stilul său inconfundabil.
Ce fel de
delicatese?
De obicei, eu nu
sunt înnebunit după mâncăruri scumpe şi rafinate, mă rezum doar la a fi bune şi
să mă satur, dar fiind o zi specială, trebuie să amplific acele ore de neuitat
cu ceva platouri rafinate, somon, friptură şi fructe de mare, iar fiindcă ziua
mea pică toamna, exact când strugurii se transformă în vin, nu ar putea să
lipsească de pe masă câteva gutui şi prăjituri ceva mai coapte.
Aşadar, o zi de
naştere prin care sper să treacă toţi oamenii, ca bolile din prezent să rămână
atunci în trecutul de azi, iar războiul să se găsească numai în cărţile de
istorie, atunci când nepoţii vor veni şi mă vor întreba de ce Siria a fost
bombardată, fiindcă vor avea nevoie de cuvintele martorilor de azi la
olimpiadele de atunci. La ce scria presa în urmă cu câţiva ani şi care a fost
impactul acelor fapte asupra planetei. Tot atunci, fiul sau fiica mea mă va
întreba cum era lumea în urmă 21 de ani, iar răspunsurile vi le voi scrie în
articolul din data de 3 septembrie 2039,
la o zi după ce voi împlini 50 de primăveri.
La mulţi ani de pe acum tuturor!
